În
sfârșit ne putem odihni puțin după lansarea albumului ”Love Letter”...dar,
normal că nu există așa ceva! Ca de obicei, a fost un sentiment de grabă cu
single-urile lansate imediat după două luni (râde). Mai întâi a fost ”Black
Stone”, o melodie ce m-a lăsat fără răsuflare chiar atunci când o cântam. A
trecut ceva timp de când am lansat ultima dată o asemenea melodie rapidă.
Motivul pentru care are un ritm atât de alert este pentru că însăși melodia are
două tematici combinate în ea. Mai întâi, ca o inaugurare a proiectului legat
de povestea ”MOON” și a doua...se întâmplă să fie aproape de comemorarea de un
an a morții prietenului meu. Și în această melodie, creată pentru a-l comemora,
am vrut să exprim sentimentul că mergem mai departe. Că putem zâmbi chiar și
când vorbim despre acest lucru. Din acest motiv chiar și versurile sunt
directe. Cu toate acestea, nu am vrut să creez o melodie care să fie prea
personală; am vrut să creez o melodie care să poată combina aceste două
tematici perfect. Făcând asta, cred că va deveni o melodie care îi poate
satisface pe toți.
Și
”Metamorphoze” a fost o melodie pe care am scris-o după ce directorul de la “機動戦士 Z” Gundam,
Directorul Tomino, a vorbit cu mine personal. Pentru că sunt fan Gundam de mult
timp, am simțit că este o onoare să fiu capabil să creez muzică pentru film. Cu
toate acestea, cu cât vorbea mai mult despre muzică, cu atât mai mult eram
uimit de gândurile pe care Directotul Tomino le exprima în acest film, decât de
faptul că era un film Gundam. ”Vreau să te ajut atât timp cât pot”. Cu asemenea
gânduri în minte am făcut această melodie. Din cauză că directorul plănuiește
să-și pună propriul său sfârșit la ceea ce a lucrat până acum, sunt foarte
fericit că muzica mea îl poate ajuta astfel. Cred că va deveni un film minunat
care cu siguranță va fi dat mai departe, către următoarea generație. Eu însumi
sunt foarte mulțumit că am creat două melodii care i-au ajutat pe alți astfel.
Condiția de bază a
muzici este să fii capabil să exprimi gândurile direct ascultătorului prin melodie.
Dacă melodia eșuează să ducă gândurile care se găsesc în versuri, versurile
devin doar câteva rânduri de propoziție fără sens. Cred că cel mai de bază
lucru pe care un cântăreț ar trebui să-l facă este să protejeze acest lucru.
Dar acum, sunt multe persoane care eșuează să observe un asemenea lucru
evident. Și acest lucru e din cauza dezvoltării culturii karaoke din anii
recenți, care se concentrează pe tehnicile de cântat. Poți înțelege atunci, de
ce sunt multe persoane care nu mai simt nevoia de a exprima ceea ce e cel mai
important: ”lucrurile care trebuie să fie exprimate ascultătorului”. Și simt că
și acest lucru este influiențat de ”boom-ul de audiții” care privește doar la
lucrurile superficial; de asemenea diverși factori, cum ar fi distribuirea pe
internet, violarea drepturilor de autor, etc…Această perioadă de timp după
”bula de muzică” (se referă la indistria muzicii din anii 90, unde înainte ca
internetul să fie folosit la scară mare, oamenii cumpărau CD-uri și nu le
downloadau de pe internet) cu siguranță nu este ceea ce poți numi o perioadă
bună pentru muzică. Din acest motiv, îmi doresc și mai mult ca acele persoane
care încep acum o carieră în muzică, de asemenea și cei care vor să primească
câteva cunoștințe prin muzica lor, să lucreze și mai mult. Eu, pe de altă parte,
voi face tot ceea ce pot ca să exprim aceste gânduri persoanelor din Asia.
Modul în care eu
îl văd, motivul pentru care începi să faci muzică, nu contează. Fie că e ”să fi
popular printre fete” sau altul, e perfect. Dar nu vei avea voința de a
continua dacă acesta este motivul. Faci muzică pentru că vrei să creezi ceva,
vrei să devii ceva. Dacă nu poți înțelege acest lucru, vei câștiga doar
satisfacție o dată înainte de a o pierde. Din acest motiv, cred că e și mai
important pentru aceste persoane care chiar vor să creeze muzică să se
concentreze pe cât de departe se văd în viitor și de asemenea, până unde aceea
imagine pe care au văzut-o poate deveni realitate?
Desigur, nu am
avut întotdeauna muzică în minte din moment ce am început să mă joc și eu. Cu
toate acestea, încet dar sigur, am început să mă mișc către muzică. M-am născut
într-o familie care refuza să accepte altceva în afară de muzică clasică, și am
fost convins să practice pianul clasic încă de când aveam trei ani. Este normal
atunci, pentru mine, să nu îmi placă pianul după ce am fost forțat să cânt la
el. Chiar dacă există o astfel de diferențiere în educația muzicală a
Japoniei, muzica nu e, în mod natural, ceva ce ar trebui făcut cu forța. Să
luăm de exemplu, baseball-ul. Dacă ai fi întrebat să dai din bâtă în fiecare
zi, vei deveni bun la acest lucru, dar îți va lua și plăcerea de a juca
baseball. Așadar, când aveam 10 ani, închideam ușele de la camera de muzică,
aruncam pietre în casa profesorului, etc, până când mi s-a permis să mă opresc.
Când mă gândesc la acea perioadă, poate că sfârșitul acelei muzicii este de
fapt începutul muzicii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!