Interviu~B=Pass - iunie 2005 (partea IV)

Î: Înțeleg.....Ei atunci, melodiile care urmează din proiectul ”MOON” sunt deja gata?

G: Ei, nu au fost încă terminate. Mi-ar plăcea să lansez albumul undeva între sfârșitul verii și începutul toamnei.....de asta, dacă nu încep acum, nu reușesc să lansez la timp.

NU ARE ROST DACĂ NU TRECEM DINCOLO DE LIMITELE DIVERTISMENTULUI

Î: .........Dacă de exemplu, lansăm albumele care au legătură cu proiectul ”MOON” în țările asiatice, undeva în viitor, și la fel și cu filmul ”MOON CHILD”, cred că va fi un șoc cultural. Vor fi șocați.

Î: Pentru că, cred, taiwanezii, koreenii, chinezii (etc) nu au mai văzut, auzit sau să fi intrat în contact cu așa ceva înainte niciodată.

G: Da, cred că e imposibil. Nu cred că există o astfel de persoană. (Probabil se referă că nimeni nu a mai intrat în contact cu o asemenea poveste.)

Î: Dacă alți ar asculta povestea, ar putea deveni podul care conectează culturile țărilor asiatice.

G: Da, asta este într-adevăr ceea ce sper să realizez. Nu doar să fac muzică, ci să devin acel pod....Vreau să creez oportunități pentru țări diferite care să fie conectate. Chiar vreau să fac asta. Oh da, deseori aud această întrebare de la artiștii koreeni ”Cum ai reușit să produci un asemenea concert grozav? Pot să-l înțeleg chiar dacă erai în America.” Chiar și lucrurile, ca numărul concertelor pe care le țin, sunt diferite. Ei spun ”Dar dacă ții asemenea concerte uriașe în atât de multe locuri, nu poți niciodată să ieși în profit sau pierdere, indiferent de cât plănuiești, nu?” Și în asemenea momente, ”Nu există un asemenea lucru.” Asta e ceea ce le spun....scopul aici nu este a scoate profit.

Î: Că nu e vorba despre bani.

G: Da. Mai important, cred că nu are nici o semnificație să ții concerte dacă nu treci pestre ceea ce numim noi limitele divertismentului. Pentru că altfel nu va rămâne în inima publicului. Ei.....dacă nu sunt capabil să fac un asemenea concert, cred că e în ordine să fac unul care te lasă pur și simplu să te miști odată cu muzica. Dar din moment ce este deja în mintea mea, simt că ar fi nerespectuos și o irosire dacă nu îl realizez. Sunt persoane care nu o pot face chiar dacă au vrut să facă așa ceva. Dar cel puțin în cazul meu, am deja o imagine a concertului în minte....presupun că poți spune că e datoria mea sau misiunea mea de a transforma acele gânduri într-o formă.

Î: Da, da.

G: Dacă sunt alți artiști ca și mine, aș vrea să-i văd. Concertele sau albumele pe care le lansează. Abia aș aștepta.

Î: Chiar și tu ai crede asta?

G: Da. Dar de fapt....probabil că mă voi uita mai mult la videoclipuri și alte lucruri de genul acesta decât altcineva. Dar până acum, nu am văzut nici un videoclip sau concert care să mă atingă profund. Sunt momente în care cred că un anumit moment este grozav, dar am fost niciodată impresionat sau uimit de un concert întreb.

Î: Chiar și de la cei din alte părți ale lumii?

G: Nici măcar din altă parte din lume. Deloc.

Î: Dar ai simțit asta în filme, nu?

G: Desigur. Din acest motiv cred că filmele sunt grozave. Vezi tu, chiar și balanța este diferită. Balanța dintre buget și numărul de vizionări este diferită de cea a concertelor.

Î: Te referi la numărul de persoane care vizionează?

G: Da.

Î: Dar este adevărat că scenele lui Gackt-san au multe semnificații și vezi lucruri pe care nu le-ai mai văzut înainte....Găsești o surpriză și un impact.

G: Da. Cred că motivul pentru care pot folosi asemenea stiluri interesante este datorită faptului că muzica mea se bazează pe ”rock”. Dacă aș fi fost un dansator sau cântăreț hip-hop, lucrurile pe care le-aș fi făcut ar fi fost limitate, nu? Dar pentru că sunt bazat pe ”rock”, pot face lucruri interesante. Dar de ce aleg o cale atât de grea, chiar și eu mă întreb.