Twitter 13 martie 2011

GACKT aici. Chiar dacă mă întrebam ce puteam face, nu puteam sta locului. Dar nu era timp să aștept ca altcineva să se ridice primul. Desigur, imediat ce am vorbit să facem această caritate, brusc persoane egoiste din media au început să mă critice pentru asta.

Acele genuri de e-mail-uri și voci ajung la mine, ”Ești un ipocrit”, ”E cumva o afacere” și alte lucruri. Vrei să spui ceva, nu ai decât. Dacă ai timp liber să-mi spui astfel de lucruri, de ce nu încerci să-ți folosești imaginația puțin. Tu singur în întuneric, înfrigurat și speriat, așteptând ajutor.

Ce trebuie făcut acum nu este să-ți protejezi propriile poziții. Ce e important este că sunt persoane ce au nevoie de ajutor. Trebuie să acționăm pe asta.

Dacă erau proprii tăi frați, propriile tale surori, persoanele tale scumpe, proprii tăi părinți, proprii tăi copii, prietenii tăi dragi, dacă îți imaginezi asta, nu ar trebui să ai timp să te gândești.

Sunt multe situații de adulți în lume. Într-adevăr, e plin de necazuri. Dacă va trebui să urmez procedurile și să trec prin organizații ca să ajut pe cineva, desigur că o voi face. Chiar dacă voi salva viața unei singure persoane.

Dar vreau să vă amintiți. Chiar în timpul care durează, prietenii noștri îngheață și tremură în teroare. În câteva zile, știrile vor încetini, și e posibil ca lumea să înceapă să creadă că s-a terminat. Marele cutremur Hanshin a fost astfel.

Greșesc. E doar începutul, și noi nici măcar nu am început să descâlcim soluția. Ce e important e de acum încolo. Chiar și cei care și-au pierdut rudele și prietenii vor trăi cu această povară.

Cei care au pierdut totul vor trăi cu teamă,  întrebându-se cum să-și continue viața. Din acest motiv, noi trebuie să facem ceva să le dăm chiar și un mic avânt înainte, să-i facem să simtă curajul și căldura.

Sincer, nu am știut cât de mulți voluntari voi putea aduna. Am început doar prin a acționa. Nu puteam doar să stau acolo. Și din noaptea moartă până în zori, unul câte unul, camarazii care au răspuns la fel de puternic ca mine s-au adunat.

Am plâns. Am fost atât de fericit că am plâns. Nu suntem singuri. Cu siguranță nu suntem singuri.

E doar că persoanele care nu se pot exprima bine, sau să acționeze și nu știu ce să facă. Asta e tot. Dar dacă o singură persoană începe să acționeze, sunt mulți care o pot urma.

Așadar, chiar și cei care nu au răspuns niciodată înainte, sau să fi făcut așa ceva, pot fi legați de străinul de lângă ei de același sentiment. Este ceva ce putem face acum. Este ceva ce putem face datorită a ceea ce suntem. Ceva ce doar noi putem face.

Nu eu sunt cel care trebuie admirat, ci cei care tremură în zonele distruse, așteptând răbdători ajutorul nostru. Chiar și acum, este o mare șansă de a redobândi spiritul japonez important pe care l-am pierdut. Să facem cu toții ceea ce doar noi putem face, împreună.

Așadar, vreau să spun, SHOW YOUR HEART. Acum e timpul să vă arătați sentimentele, vreau să-i mișc pe oameni atât cât pot. Situația din acest moment e astfel încât că dacă întreaga țară nu se unește, nu vom mai fi capabili niciodată să ne întoarcem la ceea ce a fost.

Începem o călătorie pentru a ne găsi semnificația existenței noastre împreună. Suntem în acea barcă. Așadar, vreau să spuneți SHOW YOUR HEART.

Sunt recunoscător din adâncul inimii mele pentru cooperarea tuturor. Vă mulțumesc. Sincer vă mulțumesc. Și eu voi da ce am mai bun. Sunt multe lucruri care pot fi făcute. GACKT

Tocmai l-am contactat pe Takanori Nishikawa. Se pare că e-mail-urile noastre nu ajungeau. O să cooperăm și o să facem ce putem împreună. Acum, cu toți putem merge înainte ajutându-ne unul pe celălalt. Toată lumea, vă rog, cooperați cu mine. SHOW YOUR HEART!!!