GACKTIONARY - Capitolul 70 (Viața)

７０．僕らが世の中に存在している時間というのは本当に瞬。

１００年経ったらみんな

いなくなってしまうけど、

次の世代に、自分たちが生きて歩いて、

感じたことの魂のバトンは届けられる。

つまり肉体はなくなっても精神は

ずっと生き続けるんだ。

Timpul în care existăm în această lume trece într-o clipită.

În 100 de ani, vom fi cu toți plecați, dar putem preda următoarelor generații ștafeta sufletelor noastre infuzate cu ceea ce am experimentat și am simțit în viețile noastre.

Cu alte cuvinte, spiritul vostru va dăinui chiar și după ce corpul nu mai e.

Asta este la ceea ce m-am gândit când un membru din staff, care obișnuia să lucreze cu mine, a murit. L-am văzut pe membru în ziua de dinainte ca de obicei, dar în ziua următoare am auzit că a murit... Asta m-a făcut să mă gândesc la multe lucruri. Ce este oare viața unei persoane, existența noastră fragilă...?

Vreau să cred că existența umană are o semnificație. Dacă este doar o simplă repetare a oamenilor, să se nască și apoi să moară la sfârșit. Nu cred că este vreo semnificație ca oamenii să existe în această lume, sau vreo semnificație ca eu să exist în această lume. Dar chiar și după ce trupul dispare, ideile acelei persoane vor trăi pentru totdeauna. Atât timp cât sunt persoane care se vor baza pe ele, și de asemenea, persoane care le vor primi, am un presentiment că voi trăi mult timp.

Asta înseamnă că nu există moarte. Cred că viața probabil continuă. Vorbind despre viața spirituală și moarte, spiritul nu moare. Asta este ceea ce cred. Așadar, când gândiți astfel, nu vă va mai fi frică de moarte.

De exemplu, persoanele cărora le este frică de moarte, le este frică de moartea ce include atât moartea fizică, cât și cea spirituală. Le este teamă că vor fi uitați, sau că existența lor va fi fără vreo semnificație. Dar asta nu este adevărat. Spiritul vostru va trăi, fiind dat mai departe prin generații. Dacă gândiți astfel, puteți trăi veșnic.

Dar nu vreți să muriți înainte de a exprima tot ceea ce ați vrut să exprimați. De aceea oamenii se zbat atât de mult cât trăiesc.

Ultimele două capitole (68 – 69) se leagă cumva între ele, completându-se. Dacă în capitolul 68 se vorbește despre moartea spiritului, în capitolul 69 se vorbește despre ceea ce se întâmplă când ai grijă să nu îți omori spiritul înainte de a exprima ceea ce trebuia exprimat.