”Spune-mi cel mai incredibil
lucru care s-a întâmplat în viața ta până în acest punct.”
”Povestea delfinului
Aceasta este o poveste pe care nici prieteni
apropiați nu o cred, dar...
Probabil aveam vreo 6 ani.
Aproape de locul unde locuiam era un munte acoperit
complet de pădure. Ni se spusese de către adulți să nu intrăm niciodată acolo.
Conform vecinilor, zâne apăreau în aceea pădure,
și până în această zi, sunt multe persoane care au intrat, s-au rătăcit și nu
au mai găsit drumul spre casă.
Dar dacă ți se spune să nu intri, te face curios,
normal.
Așadar, într-o zi, doi băieți din cartier și cu
mine, ne-am urcat pe munte și am intrat în pădure.
Am pus ciocolată, bomboane și alte dulciuri în
buzunarele noastre, și am intrat în pădure dimineața devreme.
Din moment ce era o pădure deasă, nu erau drumuri.
Ceața s-a lăsat peste, și îmi aduc aminte că era cumva o atmosferă misterioasă.
Tăind crengile cu coase mici și cuțite, ne-am cățărat
pe munte cu toată puterea noastră.
Când am ajuns în vârful muntelui, era deja
după-amează.
Tot ce aveam de făcut era să coborâm înapoi.
Din vârful muntelui, am privit în jos de cealaltă
parte.
În mod normal, te așteptai ca pădurea deasă să
continue și să fie plin cu copaci.
Cumva, peisajul pe care l-am văzut, a fost ceva ce
nu mi-aș fi putut imagina vreodată.
Exact în mijlocul pădurii era o întindere de
nisip.
Era un lac sau un iaz acolo.
Și cumva, în acel loc, erau delfini care înotau.
Asta este o poveste adevărată.
”Hey, de ce sunt delfinii aici?”
”Visăm?”
”Asta e înfricoșător!”
”Nu e periculos să fim aici?”
”Să ne grăbim acasă! Mai bine ne întoarcem și le
spunem tuturor!”
Ne-am amintit ce ne-au spus adulți despre zâne,
Și ne-am speriat enorm de tare și am coborât
repede muntele.
Când am ieșit din pădure, era deja noapte.
Pentru că lipseam, persoanele din cartier se
panicaseră.
Ne căuta până și poliția, și erau supărați pe noi.
”Unde ați fost?!”
”V-am spus să nu mergeți în pădurea aia!”
Disperați, toți trei am spus povestea despre
delfini,
Dar normal că nimeni nu ne-a crezut.
Nu conta, nu-i puteam face să înțeleagă, așa că în
următoarea zi am urcat pe munte iar cu părinții noștri.
Dar când am ajuns în vârf și am privit în jos, era
doar o pădure normală.
Ceața deasă care a fost acolo cu o zi înainte
dispăruse și ea.
Ce să fi fost?
Chiar și acum îmi amintesc clar. Plaja albă, și
delfinii jucându-se, înotând în apa albastră care părea a fi un lac.
A fost în munți. O scenă imposibilă, indiferent de
cât de mult încerci să cauți o explicație logică.
Am mâncat ciuperci halucinogene?
M-am gândit la asta ceva mai târziu,
Dar pentru că luasem ciocolată, nu am avit nici un
motiv să fi mâncat așa ceva.
Să fi fost mâna zânelor?
A mai avut altcineva o astfel de experiență?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!