Gackt blog - 9 ianuarie 2012

Organizând amintiri...partea II

Tuturor DEARS

Astăzi, iar,

Voi încerca să organizez puțin din pozele împrăștiate din trecut.

Posibil să găsim ceva interesant...

Vreau să spun, sunt multe...Ahahaha

E ca o cutie cu jucării...

Știți ce filmam când a fost făcută asta?

De fapt a fost exact înainte de filmare...

De fapt, e chiar după ce am ajuns la stația Ebisu

Pentru ”Doyago Summit”.

”Deci așa arată stația Ebisu...”

Și în timp ce eram pierdut în gânduri,

Staff-ul a făcut poza asta.

D când am venit în Tokyo, pot să număr pe o mână

De câte ori am mers cu trenul, altul decât Shinkansen-ul

Îmi e teamă de trenuri.

Dar poate îmi plac stațiile.

Zona din jurul unei stații e ceva...

Ce întotdeauna îmi captează atenția.

Îmi place să rătăcesc prin împrejurimi,

Dar staff-ul se supără întotdeauna pe mine.

”Atragi atenția și deranjezi,

Așa că te rugăm să te oprești!!!”

Ce vrei să spui ”deranjezi”?

Prin faptul de a exista? Sau e privirea mea ucigătoare de vină?

Ei, nu contează ce spun, mă târăsc înapoi la mașină...

E prea trist...

Ei, ei, mai este altceva?

Da, da.

În aprilie anul acesta, am purtat o coadă pentru filmările la ”Tempest”

Așa că m-am tuns scurt pentru mine.

Dar când făceam o poză într-o postură care îmi plăcea mie,

Nu contează cum o privesc, arăt ca un huligan.

Vrei să încerci șmecherule?

Chiar am făcut multe poze pe atunci,

Dar nu pot nega că arăt ca un băiat rău și obraznic în toate.

Asta este o poză destul de rară.

Este de când am făcut petrecerea pentru ziua lui YOU.

Când a fost asta...?

Acum trei ani.

E un bărbat bun și asta mă enervează,

Dar din moment ce e vechiul meu prieten, îl voi ierta.

Ești un prieten bun, YOU-chan

Am găsit una interesantă.

Ahahahaha.

E din timpul concertelor RR II din Okinawa într-o zi liberă.

Înainte de a merge să curăț mormântul uriaș al strămoșului meu,

În timp ce rătăceam pe o alee pe lângă Kokusai-dor

M-am întâlnit cu doi din dansatori mei.

M-am dus normal la o tavernă cu TAC-chan și MADOKA.

”Probabil nu mai sunt taverne zilele astea...”

Și în timp ce am spus asta, am trecut pe lângă una pe stradă,

”Whoa.....!!!” Am spus în timp ce intram fericit.

Automat, am comandat gheață.

Cel puțin am făcut o poză comemorativă, aha

Chiar dacă mă gândeam că nu trebuie neapărat să mâncăm acolo,

Cumva a fost delicios.

Chiar, și în timp ce mă uitam prin magazin neliniștit,

Părți care erau făcute cu entuziasm și părți ce nu erau făcute,

Erau lucrul bun din Okinawa,

Ei nu se zgârcesc în legătură cu asta deloc.

Singurul plus inclus a fost zâmbetul ”mamei”. (femeia care lucra în magazin)

Sunt mult mai comfortabil cu asta.

Cei doi dansatori stupizi. Au o aură bună

Cumva, aceștia doi erau complet mulțumiți de Okinawa.

Ce drăguț~~~~

Ei, eram fericit că le-a plăcut orașul meu natal.

Nu e ca și cum are ceva special.

De asta e bine.

Pur și simplu nu pot urî acest zâmbet

De ce zâmbește atât de mult?

Ei, acel zâmbet mă calmează întotdeauna.

Bărbat sau femeie, persoana cu zâmbetul minunat câștigă întotdeauna.

Nu contează cât de enervanți sunt,

Un zâmbet mă face să-i iert.

Decât o scuză extinsă,

Să spui ”Îmi pare rău” cu un zâmbet

E cel mai efectiv.

Și corpul meu era mare pe atunci

Privită din spate, ”mama” are demnitate

Când privesc la pozele pe care le-am făcut pur și simplu,

Sunt multe lucruri interesante pe care le descopăr.

Când priveam la poza asta,

Dintr-un motiv anume, este un Rick Dom în spatele meu.

Am privit-o ceva timp.

Nu mânca așa de fericit~~~

Cumva, aceștia doi sunt foarte fermecători, sau ar trebui să spun

Până s-a terminat turneul, au devenit bărbați buni.

I-am spus ”mamei” că a fost cea mai bună!!!

Ne-am luat rămas bun de la ”mamă”.

După asta, am mers să facem curățenia din iad la mormânt.

Oricum, a fost teribil.

Pentru că am lucrat în soarele arzător, eram uzi.

Trebuie să curăț mormântul iar, în curând~~~

Trebuie să-mi arăt respectul și în Taiwan,

Așa e...astăzi e aniversarea morții lui.

Presupun că voi merge în Taiwan.

Dintr-un anumit motiv,

Când am încercat să scriu restul acestui blog,

Browser-ul meu s-a prăbușit.

Așa că mă opresc aici astăzi.

Astăzi, de aniversarea morții prietenului meu,

Presupun că voi bea niște sake în timp ce mă uit la stele.

Așa mă simt astăzi.

GACKT

*Ar trebuie să fie ziua morții unui textier taiwanez, Kefuka. A murit de cancer la 24 de ani în ianuarie 2004. Aparent, s-au cunoscut când au fost invitați la concertul lui Leehom.