Gackt blog - 18 iulie 2010

De la fereastra mașinii lui Gackt

Pentru DEARS

Încă o dată, experimentez un atac de oboseală.

La ora 11 seara, o somnolență neobișnuită mă pândea.

Ce naiba se întâmplă?

Nici măcar nu pot sta în picioare.

Cumva, m-am întors în camera mea,

Dar spălatul pe față nu a avut efect.

M-am prăbușit pe pat imediat ce am ieșit de la duș.

Ora 2 noaptea.

M-am trezit din cauza umidității excesive din cameră...

Climă de pădure tropicală...

Muson...

O noapte cu o ploaie nesfârșită în Okinawa

Ca și cum ai îndura o saună pentru 40 de minute...

Ce naiba este?

Chiar dacă e pentru gâtul meu, e o tortură.

Cel mai umed loc din toată Europa temperată

Camera lui Gackt...

Din cauza asta, probabil nici o fată nu ar putea fi în camera mea.

Machiajul ei s-ar strica.

Ar trebui să fie foarte încrezătoare fără el.

Mă întreb dacă este o fată care ar suporta asta...

Ei, până să fiu asaltat de somnolență,

Am fost într-o plimbare prin diverse părți ale Parisului.

După ce am mers sub lumini pentru prima dată după mult timp,

Energia mea era epuizată.

Nu contează cât te uiți la ele, străzile sunt frumoase.

Nu am reușit să găsesc haine care să se potrivească corpului meu din ultimul timp..

Singurul care ar putea avea mărimea mea este ”Dolce and Gabbana”.

În timp ce mă îndreptam spre magazin,

Am trecut pe lângă Arcul de Triumf.

Oricum, era închis...

E trist, dar imediat ce sunt în altă țară

Mă duc la ”Dolce and Gabbana” să verific dacă nu au mărimea mea.

Aș fi norocos dacă au.

Cel mai des sunt lucruri ce sunt cu o mărime mai mică sau mai mare.

E dificil...

Mai mult, unele mărimi se schimbă în funcție de țară...

48 e prea mic în Franța, așa că sunt 50.

50 e prea mare în Japonia.

Nu îmi amintesc cum era în Londra...

Nu am putut găsi o geacă bună în Londra.

Dar am descoperit o vestă drăguță.

În timp ce mă uitam la ea,

Asistenta doamnei vânzătoare de vârstă mijlocie din spatele meu a zis brusc ”48!!”

Surprins, în timp ce mă întorceam să văd,

Ea mergea țanțoș ca un model

Și mi-a adus înapoi 3-4 veste cu mărimea 48.

Când le-am încercat, toate erau perfecte.

Și când am șoptit ”Ai știut...”

Mi-a răspuns ”Ceva firesc” cu un zâmbet.

Cum mă așteptam de la ”Dolce and Gabbana” de lângă St. Band.

Acea persoană era absolut o ”fată Bond”.

Când am spus

”Ei atunci, le cumpăr pe toate”

Cuvintele ei la plecare au fost

”Ai un gust fin...”

Am mai văzut undeva scena asta înainte...

Nu erau deloc tricouri cu gâtul în V la ”Dolce and Gabbana”,

Ceea ce eu căutam,

Dar am întâlnit o ”fată Bond”, așa că e în regulă.

Este o frumusețe calculată la gâturile în V de la ”Dolce and Gabbana”.

Ce este misterios este că oricât de groaznică este lumea asta,

Și plină de haine, oricine poate recunoaște că gâtul în V

Este un ”Dolce and Gabbana” doar privindu-l.

E mult mai uimitor decât îți poți imagina.

Nu e nivelul în care să ghicești o melodie doar ascultându-i începutul.

Este o IDENTITATE pe care o poți recunoaște la o privire rapidă dintr-un milion de haine în lumea asta.

Chiar și printre moda de înaltă clasă, e rar pentru un brand să aibă o asemenea prezență

În ciuda faptului că e atât de simplu.

Ei, dacă era un alt design,

Ar fi fost greu să spun sincer că puteai

Recunoaște brand-urile din detaliile fine.

Sau ar trebui să spun, aproape imposibil.

Chiar și așa e diferit dacă îți place brand-ul.

E pentru că fiecare brand încearcă cu disperare să-și stabileze propria IDENTITATE.

Așa că cei care reușesc, supravețuiesc mult.

Dacă brand-ul are o imagine incompletă în timp ce încearcă să se stabilească,

Va dispărea în câțiva ani.

Multe brand-uri atrag o identitate prin logo-ul lor și fluturași publicitari.

Ei, ”Dolce and Gabbana” e la fel.

E doar, dacă privești la gât, unghiul V-ului

Și poți să-ți dai seama care e brand-ul.

E ”Dolce and Gabbana”.

Mă întreb dacă l-au înregistrat, sau dacă pot face asta...?

Ei, oricum, merită respect.

Muzicieni, artiști, talente și actori

Sunt cei care reușesc să-și stabilească

O IDENTITATE ce durează cel mai mult.

Desigur, sunt doar cei care reușesc să o păstreze într-o stare bună.

Dacă IDENTITATEA ta e cea care devine plictisitoare,

Este o mare șansă să devină foarte cunoscută.

Ei, când mă gândesc la astfel de lucruri în această temperatură și umiditate,

Poate că așa voi putea continua să rezist în această căldură.

Este așa multă istorie în tot ce e în Paris,

Pentru care trebuie să oftezi doar mergând pe stradă.

Asta este comoara acestei țări.

De ce a trecut Japonia la construcțiile moderne

Și a renunțat la arhitectura din trecut?

Vreau să vă imaginați.

De exemplu Ginza.

Toate străzile sunt aliniate cu rândurile de case.

Și nu este un număr finit de persoane care vin de peste mări doar pentru a vedea asta,

În alte cuvinte, țara are profit doar din asta.

Franța o duce destul de bine (la capitolul acesta).

Să luăm ”Apple” de exemplu.

Am mers la un magazin Apple să cumpăr un Iphone4,

Dar când am ajuns acolo și am văzut exteriorul magazinului, mi-a scăpat

”Ticăloși!”

Nu contează în ce țară ești, stilul construcției e în IDENTITATEA Apple.

În ciuda acestui fapt, magazinul Apple din această țară e cel mai grozav.

Sau să merg și mai departe, e grozav din cauza acestei țări.

Ar fi cam greu să spun din poze,

Dar oricum, mai mult decât oricare alt magazin din altă țară,

Chiar și când ai o prezență enormă, păstrează simțul demnități.

Când intri, construcția modernă ce e complet diferită de imaginea exterioară e irezistibilă iar.

Nu poți spune decât ”Am fost păcălit”.

Acum ceva timp, am avut o conversație cu un cameraman faimos

Despre arhitectura Japoniei, clădiri și străzi.

”Japonia și-a pierdut IDENTITATEA ca Japonia”

Îmi amintesc cuvintele acestea ieșind din gura lui, iar și iar.

E foarte adevărat.

Printre clădirile moderne japoneze, sunt puține în care poți simți un rest de IDENTITATE.

Cu excepția orașelor în care poți spune că revarsă de clădiri în stilul vechi

Din Kyoto, numărul e chiar mic.

Dacă mergi în orașele mai mari,

E peste tot aceeași culoare și nu se schimbă indiferent unde te duci,

E un fel de imagine fast food patetică.

Oriunde te-ai duce, e același exterior.

Și atunci, ce fel de IDENTITATE avem, ca Japonia, ca japonezi?

Reprezentări a IDENTITĂȚII rămase nouă acum,

Nu sunt clădirile sau peisajul,

Dar doar în inimile noastre, această posibilitate este permisă.

Situația este că chiar și în inimile noastre

Pierdem reprezentările oamenilor japonezi.

Întotdeauna revenind în locuri diverse cu un cuvânt: SAMURAISM,

Dar este o problemă pe care mai trebuie să o iei mult mai serios decât cred ceilalți.

Chiar și în timp ce îi dojeneam pe bărbații de la concertele din acest turneu YFC

Transmițând ideea că vreau ca oamenii să ia atitudine ca bărbați adevărați.

Încă o dată, asta este și o legătură în acțiunile mele de a chema SAMURAISM-ul japonez.

Ei, dacă spun atât de grandios, e cumva necomfortabil.

Dacă spun într-un mod mai ușor de înțeles...

Dacă numărul de bărbați buni crește,

Așa va fi și cu numărul de femei bune.

Dacă numărul de adulți grozavi crește,

Atunci ei pot crește copii minunați.

Cred că dacă voi spune așa ceva, voi mă veți înțelege ”Ohhh, așa este”

Pentru că suntem japonezi.

Serios.

Ei atunci, ce este un japonez??

Poate ar trebui să căutăm răspunsul încă o dată?

Când am deschis fereastra, o briză plăcută a venit.

Să mergem la o plimbare.

GACKT