Pentru DEARS
A trecut ceva timp de când am postat.
Am plecat imediat din Toronto în Spania pentru
Yasoukai.
În timp ce sunt atât de epuizat că am crezut că
voi muri,
De când m-am întors în Japonia, starea mea fizică
a fost ruinată.
În sfârșit îmi revin puțin.
Ieri am luat masa cu MIYAVI pentru prima dată după
mult timp
Și sufletul meu și-a revenit puțin.
I-am văzut zâmbetul drăguț des
Și am vorbit despre multe lucruri diferite.
Despre cât de departe putem amândoi merge
Ca asiatici și ca SAMURAI.
A fost o masă plăcută.
Mâine plec în sfârșit în Osaka,
Viața mea ca NEMURI e pe cale să continue.
În comparație cu performanțele din Tokyo,
Piesa și povestea au fost rafinate considerabil.
Am reușit să înghesui multe lucruri pe care nu
le-am putut arăta în Tokyo
Și a făcut mai ușor de înțeles ceea ce încercam să
transmit.
”Într-o eră când e greu să trăiești ca samurai,
Samurai-ul care trăiește în timp ce se chinue să
înțeleagă
Propriul său motiv pentru care există,
Se va lovi de persoane ce ar fi putut fi prietenii
săi din copilărie
Pe care i-a întâlnit diferit...
Din cauza morții, viața unei persoane e frumoasă
chiar și când e trecătoare.
Răspunsul este în numărul de persoane ce au
văzut-o.”
Aaaaaahhhhh, abia aștept să văd cum veți răspunde
cu toții.
Shouma Yamamoto, care joacă rolul lui Kazuma de
această dată
E un actor grozav.
Am spus ”Who---a” fără să mă gândesc.
E foarte bun!!!!
Watabiki-san, care-l joacă pe Bizenya
M-a fascinat cu o abordare complet diferită
De cea a lui Yokouchi-san de la performanța din
Tokyo.
Nu pot descrie în alte cuvinte decât ceea ce mă
așteptam de la el.
E o piesă pe care vreau cât mai mulți dintre voi
să vină să o vadă, chiar și singuri.
Va fi amuzantă, necontând de câte ori o vezi.
Ei, atunci, dacă îmi amintesc, acum două săptămâni,
Era ziua de dinaintea Festivalului Internațional
de Film de la Toronto.
Din întâmplare, l-am întâlnit pe KIRIYA,
directorul ”GOEMON” în zonă.
Am fost fericit că am reușit să-l văd cumva în
Canada.
E un bărbat adevărat, cu un simț bun al
masculinității.
Nu există bărbat mai afectuos ca el.
Amândoi ne-am schimbat programul ca să ne
întâlnim.
”Ce ar fi dacă am călări împreună?”
Am spus, invitându-l.
Sunt fericit că am putut călări cai împreună în
Toronto
Cu un prieten pe care am fost prea ocupat să-l văd
în Japonia.
La imaginea sa plină de încredere, nu ai crede că a fost prima dată pentru el,
Și m-am simțit mândru ca prietena apropiat al său.
Ești jocheu?
Ahahahaha. E Rockey, stilist-ul meu.
Și, cel pe care l-ați așteptat. Următorul...tipul
acesta?
Nu, e omul gorilă ce aparține lui Gackt Job.
Absolut, regele junglei.
Ei, din moment ce el călărea cu un ritm încet.
Pe tot drumul,
Erau multe locuri prin care am crezut că ar fi
amuzant să galopezi.
Astfel de câmpii se întind oriunde.
Nu mă puteam opri să nu mă gândesc că vreau să
trăiesc aici.
Cumva, Canada e un loc ce întotdeauna îmi fură
inima. Da...
Am decis să scriu despre următoarea zi a
Festivalului de film în altă zi.
Ce m-a făcut mai fericit decât orice, a fost că
mulți fani canadieni
S-au strâns la intrarea covorului roșu să mă întâmpine.
Toți reporterii au spus că nu au mai văzut
niciodată atâta agitație.
Și după ovații, toate aplauzele au răsunat în
inima mea.
Sunt foarte bucuros că am venit.
Deși am fost uimit că brusc am fost târât pe scenă
pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri.
Am fost puțin agitat și m-am frustrat.
Ahahahaha
De asemenea, mulți critici de film au recunoscut
existența și expresivitatea abilității GACKT.
Alt lucru
care m-a făcut fericit.
Am plecat imediat după proiecție.
Ca să ajung în Spania, a trebuit să fac o oprire
la aeroportul JFK.
Am sosit la aeroport, încă bâzâind cu emoție, și
m-am îmbarcat repede.
Timpul de plecare a fost grozav de târziu și nu am
putut ajunge la timp pentru Yasoukai.
Am fost înfrânt.
Nu puteam face nimic.
După ce am stat în avion ceva timp, am plecat
într-un sfârșit.
Pentru că niciodată nu am mai așteptat într-un
avion atât de mult timp, am făcut o poză.
Oricum, a fost aglomerat.
Când ne-am luat zborul spre cer, norii erau
împrăștiați pe o parte și aveau un sentiment foarte misterios.
Poate puțin triști...?
Oricum, am sosit în JFK în câteva ore.
Am găsit ceva amuzant în timp ce ne mișcam prin
aeroport.
”Sunt diamante” (Numele brand-ului ”Diamondess”
din imagine are aceeași pronunție cu propoziția în japoneză ”Diamond desu”)
”Mincinoșilor!”
Mi-a scăpat, râzând.
În timp ce mă uitam prin diverse documente în
avion,
Într-o clipită am sosit în Spania.
Cu asta am străbătut jumătate din lume.
Când m-am întors în Japonia, am făcut un circuit
total.
Inima mea a tânjit să fie în Barcelona pentru a
treia oară.
Chiar iubesc orașul acesta~~~~~
Cumva, m-am simțit ca și cum aș fi venit acasă.
Imediat, am trecut pe la Starbucks pentru un
O.G.T. (Otoko Golden Time)
Apropo, când am fost la Starbucks în Toronto,
Am cumpărat tuturor un suvenir.
Este acesta, limitat la Canada și culoarea mașinii
mele preferate.
De obicei, pun unul din acestea să mă bucur de
O.G.T.
Le-am încredințat fanilor DEARS, așadar ar trebui
să fie un anunț în scurt timp.
Raportul de la Yasoukai va fi în ”Monthly GG”, așa
că bucurați-vă de el.
Oricum, a fost acest gen de peisaj.
Acesta este portul din fața locului de întâlnire
pentru cină.
Vântul puternic a fost plăcut.
Barcelona și Toronto.
Fiecare este greu de îndepărtat.
Astea fiind spuse, acolo a avut loc și o sesiune
foto, chiar lângă Cascada Niagara.
Ar trebui să vedeți aceea priveliște măcar o dată
înainte să muriți.
Sentimentul e ceva special.
Și eu am fost surprins de el.
E greu de înțeles din imagini, dar e uimitor.
Nu am avut timp să merg cu barca
Dar cred că aș fi fost mai mișcat sufletește dacă
aș fi mers.
Imaginile sunt mari, așa că voi încerca să le
editez și să le postez.
Oricum, Yasoukai s-a terminat fără incidente,
Și m-am întors în Japonia.
Aici, am avut parte de o întâlnire neașteptată.
Soția prietenului meu mergea pe stradă când a
trecut prin fața unui magazin de animale,
Și a văzut 2 cățeluși drăguți foc într-o cușcă,
Și s-a gândit ”Neapărat trebuie să-i spun lui
GACKT!!!”
Tocmai sosisem la aeroport când brusc, mi-a sunat
telefonul
Și dintr-un anumit motiv, când i-am auzit vocea
fericită, spunându-mi despre cățeluși,
Am spus fără să mă gândesc ”Îi iau pe amândoi”
Deși nu i-am văzut niciodată, am spus asta dintr-un
anumit motiv.
Când am ajuns acasă, și i-am văzut pe amândoi
încolăciți dulce,
Am acceptat ceea ce se numește soartă.
Să vă prezint noii membri ai familiei mele.
Angie și Dolce.
Cea din stânga e fata, Angie, și cel din dreapta e
băiatul, Dolce.
Ei, ar putea fi doar mândria mea ca părinte...
Dar dacă pot spune în două cuvinte, sunt ”prea
drăguți” și atât...
Angie e un amestec între chihuahua și pudel.
Dolce e un amestec între pudel și pinscher.
Arată ca frate și soră, dar nu au nici o
legătură...
Mă întreb cum vor arăta cățeluși lor...
Ar fi bine dacă i-aș împerechea și să obțin unul
ca One-chan din ”101 dalmațieni”
Doar mă gândesc la asta acum...
Deși condiția mea fizică e rea,
Să-i am pe genunchi, gudurându-se de când m-am
trezit dimineața, îmi dă putere.
E misterios.
De mâine, nu-i voi mai putea vedea ceva timp.
De abia aștept să-i revăd după ce, mai întâi, voi
face performanța de la Osaka un succes.
E KiAi!!!
Atunci,
Cred că sunt gata pentru Osaka,
GACKT
Și cu asta, am plecat. (vocea lui Kyoshiro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!