Gackt blog – 7 februarie 2017

Copii sunt comori de talent

Ieri a fost o zi nemaipomenită.

Mi-am făcut încetișor antrenamentul de dimineață.

Partea de sus a corpului meu s-a schimbat mult.

E o minune că a devenit astfel când mă antrenez doar cu greutatea corpului meu.

Ei, se pare că Metal Muscle HMB a produs câteva rezultate bune.

Simt că efectele sale dau rezultate destul de repede.

Chiar dacă spun că îmi folosesc doar greutatea propriului corp,

Fac doar flotări, așa că s-ar putea spune că este destul de eficient în acest caz.

Tricourile mele se umplu.

Am sentimentul că pieptul, brațele și umerii mei au devenit în particular mai mari.

Cu toate acestea,

Când mă duc în America și mă întâlnesc cu prietenii mei,

Întotdeauna sunt surprins de cât de mare este fiecare.

Corpurile japonezilor sunt serios de mici.

Mmm...

Dar, dacă este frumusețea unui corp japonez pe care o urmăresc,

Asta ar putea fi în ordine.

Nu am nevoie să concurez cu ei în mărimea corpului.

Punctul este dacă este sau nu un corp care poate fi de fapt folosit.

Cred că asta este cu mult mai important.

Mi-am petrecut după-ameaza relaxându-mă cu ceai.

Mă simt bine, iar răceala pe care am avut-o în Japonia a dispărut cu totul.

După ceva timp, prietenul meu și familia lui care vizitează din Japonia,

Împreună cu prieteni și familiile lor care locuiesc aici,

Au venit la mine să se joace.

Deși au spus că vin să se uite la împrejurările casei mele.

Chiar și așa...

Asta fiind prima dată când atât de mulți copii sunt adunați în jurul meu,

Nu am putut ascunde cât de pierdut m-am simțit.

Copii sunt uimitori.

M-au făcut să simt profund că ”Toți sunt niște genii...”.

Fără a asculta nimic din ceea ce spuneam deloc,

S-au jucat în jur cu propriile idei și imaginație.

Atingând lucruri fără permisiune, urmărind-o pe Angie și pe ceilalți...

Și pentru Angie,

Aceasta este prima dată când a fost urmărită astfel de către copii

Și abia mai respira, cu limba scoasă afară.

Părinții copiilor au murmurat.

”Ar fi grozav dacă ar putea crește astfel...”

Și eu cred asta.

Nivelul de educație în Japonia a fost minunat în trecut.

Dar comparat cu standardele internaționale acum, a cam decăzut.

Ei bine, dar din moment ce sunt diferențe și în nivelurile dintre școli

Nu putem spune că peste hotare este mai bine, sau că în Japonia este mai bine

În general.

Ceea ce am observat cel mai mult

Este dispariția încrederii în sine.

Copii mici repetă propriile afirmații.

Nu contează dacă au dreptate sau nu,

Sunt capabili să spună clar propriile păreri.

Totuși, odată intrați la o școală japoneză,

Sunt arătați cu degetul ori de câte ori sunt diferiți de cei din jurul lor.

”De ce nu poți lucra în tandem cu cei din jurul tău?”

”De ce ești așa de diferit de restul!”

”Liniște! Nu îți este rușine să fii atât de zgomotos!”

”Toată lumea se comportă frumos, și tu trebuie să faci la fel!”

Și astfel, se presupune că trebuie întotdeauna să pui pe primul loc

Acționarea într-un grup înaintea propriilor tale opinii,

Și studenții sunt învățați atât de părinți cât și de școală să fie la fel ca cei din jurul lor.

Un raport despre motivul pentru care japonezii nu se afirmă

A fost scris de o anumită instituție americană și

Descria de asemenea că unul dintre motive

Este cel de mai sus, a fi plantat în viața de școală.

Hm...

Cu siguranță, când am fost eu la școală

Astfel de lucururi mi-au fost spuse mereu.

Lucruri că eram diferit de ceilalți îmi erau arătate la extrem în zilele mele de școală.

Desigur, este și bine și rău.

Dacă ar fi să lucrezi într-o companie,

Presupun că acest sistem de educație nu este greșit.

Soldați solizi pentru corporație vor fi produși.

Dar liderii nu vor fi creați.

Lideri puternici nu se vor naște.

Acum ceva timp, secretara mea mi-a spus ceva de genul.

Ea și copilul ei au fost aduși în Singrapore.

Din cauza unor circumstanțe, au venit înapoi în Japonia,

Și astfel ea a devenit secretara mea.

Mi-a vorbit despre un moment de la școala fiului ei.

În Singapore, desigur,

Educația se face complet în engleză,

Așadar când el vorbește cu mine, ar fi în engleză.

Prima dată când ne-am întâlnit a fost când era în școala primară

Dar am admirat cât de bine vorbea în engleză.

Totuși,

Când vorbeam despre orele de engleză,

Se pare că fiul ei se prefăcea a nu fi bun când citea propozițiile în engleză.

Când am auzit asta, am întrebat

”De ce trebuie să te prefaci că nu ești bun la asta?”

Și la asta, el mi-a dat acest răspuns.

”Când vorbesc engleză bine, toți din jurul meu se uită ciudat la mine

Și mă necăjesc pentru asta.

Este o mare problemă. Nu poți pur și simplu să poți vorbi engleză...”

M-am gândit, vorbește ca un adult, dar

Cumva simt că pot înțelege de unde vine.

Dacă este o școală internațională,

Este ceva natural ca el să poată vorbi engleză, dar

Într-o școală normală, cei din jurul lui se vor simți dezgustați de asta.

Într-adevăr,

Când mă gândesc la propriile mele zile de școală,

M-am simțit dezgustat de acel gen de studenți.

Sunt atât de plini de ei...asta era ceea la ce mă gândeam.

Nu știu dacă e din cauză că sunt diferiți de cei din jurul lor

Dar este un ghinion.

Acel copil este acum complet obișnuit cu mediul din Japonia...

Sau mai degrabă, s-a adaptat.

Ei bine, nu este altă țară mai nemaipomenită ca Japonia.

Chiar acum, au început cursurile de engleză pentru clasele mari în școala elementară.

Și până la sfârșitul liceului, asta va fi în jur de 7-8 ani.

Dacă adăugăm timpul până ce vor absolvi facultatea,

Va fi în jur de 11-12 ani de studiu a limbii engleze pentru ei.

În special nivelul lucrurilor ca gramatica în liceu și facultate,

De fapt întrece pe cel al nativilor americani.

Totuși,

În ciuda multor ani

De studiu a limbii engleze,

Doar un procent mic din japonezi pot vorbi engleza.

O educație a limbii engleze care nu poate fi folosită în practică.

Mai mult, când intră la facultate, este chiar și o opțiune de a alege o a doua limbă.

Germana, franceza, chineza, spaniola.

Există o varietate de limbi din care poți alege dar

Mă întreb câți oameni exact le pot vorbi.

Această realitate nu s-a schimbat în ultimele câteva decenii.

Nu, este un motiv pentru care nu se schimbă.

Dar dacă scriu despre asta aici, cred

Că va deveni prea lung.

Oricum.

Este la fel cu a fi învățat, pentru mai mult de 10 ani,

Technici de auto-apărare care nu pot fi folosite,

Și la sfârșit, încă nu te poți apăra pe tine sau persoanele dragi ție.

Asta este frustrant.

Un sistem educațional care nu se schimbă

Dar este pus la îndoială în mod natural de toată lumea.

Prea frustrant...

Și până la urmă,

Ce ar fi să începem de la

A nu mai spune excesiv lucruri ca

”Oprește-te! Este jenant!” sau

”Fi un copil bun ca toți cei din jurul tău!”

Copiilor când sunt mici.

M-am gândit la asta și ieri, dar

Copii sunt comori de talent.

Ei depășesc cu mult imaginația noastră, a adulților,

Sunt plini de talentul posibilităților.

Abia aștept să le văd viitorul.